Tratamentul artritei acute a articulațiilor

Ruxandra IONESCU vineri, 16 februarie Durerea reprezintă o problemă importantă de sănătate publică, fiind responsabilă de un consum crescut de resurse, de costuri indirecte mari și contribuind semnificativ la scăderea calității vieții. Deoarece este vorba despre o percepție, caracterizată de un mare grad de subiectivitate, ea se raportează la fiecare individ în parte.

Intensitatea durerii este percepută diferit de fiecare persoană în parte și este influențată de starea emoțională, dar și de gradul de atenție. Astfel, durerea se intensifică dacă se atrage atenția asupra ei și se ameliorează dacă se distrage atenția ori se echilibrează emoțional pacientul, fiind influențată de factori cognitivi și comportamentali, de experiențele personale anterioare și chiar de factori socioeconomici 3.

Ca etiologie, durerea cu origine musculoscheletală este una din principalele cauze de durere la nivel global, fiind, de altfel, principala suferință care aduce pacientul la reumatolog. Multă vreme s-a considerat că durerea de cauză reumatologică apare strict prin acțiune asupra nociceptorilor, ca urmare fie a inflamației, fie a modificărilor structurale secundare distrugerilor tisulare 4—6.

În prezent însă, a fost dovedită și componenta neurogenă, între mecanismul nociceptiv și activarea neurogenă existând o strânsă interrelație 6. Citokinele proinflamatorii produse local generează un răspuns la nivelul neuronului senzitiv medular, iar ulterior, prin intermediul cordonului posterior, informația ajunge la nivel cerebral 8.

Mediatorii chimici ai durerii sunt substanța P și serotonina, factori de creștere neuronală NGF ce reglează expresia neuropeptidelor, canalele ionice și variate substanțe vasodilatatoare 6. Se produce o întrepătrundere a mecanismelor proinflamatorii și de neuroactivare, având drept consecință scăderea pragului nociceptorilor pentru stimuli mecanici, termici sau chimici și întreținerea, practic, a unui cerc vicios 6, 7.

Tocmai din cauza implicării mecanismelor neurogene, cronicizarea durerii la nivelul unei articulații afectate de o patologie inflamatorie sau degenerativă cronică precum poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă sau artroza etc. Aceste aspecte fac tratamentul durerii mai dificil și explică de ce câteodată administrarea corectă de medicamente nu se însoțește de o rezoluție completă 6. Simptomatologia algică de diverse intensități reprezintă principalul motiv pentru care pacientul se prezintă într-un serviciu de reumatologie.

Prin urmare, clasificarea ei corectă reprezintă un prim pas hotărâtor în stabilirea diagnosticului pozitiv. De aceea, pentru a trata eficient, orice durere trebuie caracterizată din punctul de vedere al localizării, al mecanismului patogenic implicat, al duratei, al recurenței și al intensității acesteia.

Localizarea și mecanismul de producere a durerii În prezent, putem vorbi de două modalități de localizare a durerii, putându-ne raporta la regiunea anatomică implicată durere cervicală, de umăr, lombară, pelviană sau la sistemele implicate durere osoasă, articulară, neuropatică, vasculară etc.

Dacă ne referim strict la durerea articulară, este crucial pentru examinator să determine caracterul acesteia. Acest tratamentul artritei acute a articulațiilor artritei acute a articulațiilor se referă la caracterul mecanic sau inflamator al suferinței. Anamneza corectă și amănunțită este foarte importantă la efectuarea acestei clasificări, prin aflarea unor elemente definitorii despre sindromul algic al pacientului: modalitatea de debut și de evoluție în timpul efortului sau al repausuluidurata redorii matinale, elementele ce conduc la agravare sau ameliorare, răspunsul la anumite medicamente.

Tabelul 1 cuprinde descrierea principalelor tipuri de durere articulară întâlnite în practica reumatologică, ținând cont de mecanismul patogenic implicat, dar și de structura anatomică implicată.

Durata durerii În mod convențional, durerea este împărțită în acută, subacută și cronică. Durerea acută are o durată mai mică de șase săptămâni; persistența simptomelor algice în mod continuu între șase săptămâni și trei luni caracterizează durerea subacută, iar peste trei luni vorbim de suferință cronică 5.

Durerea articulară acută este adesea consecința unei leziuni tisulare și a activării nociceptorilor 5 ; se instalează brusc, pe parcursul a câteva minute sau ore.

Ea avertizează pacientul asupra existenței unor perturbări dăunătoare organismului, semnalând apariția unui proces patologic. Când ne referim la patologia articulară, tratamentul artritei acute a articulațiilor se însoțește cel mai adesea de limitarea mobilității și eventual de modificări inflamatorii locale: tumefacție, roșeață eritemcăldură și impotență funcțională cu limitarea mobilității articulare.

Exemplul tipic de artrită cu debut acut sau supraacut este reprezentat de patologia indusă de microcristale în general și de gută în particular 2. Durerea apărută în acest context este considerată ca fiind cu intensitatea cea mai mare. Durerea articulară cronică are de obicei intensitate mai mică, în special la debut, având o evoluție insidioasă și progresivă.

Mecanismul de apariție este diferit de cel al durerii acute. Astfel, pe lângă implicarea nociceptorilor, comună oricărui tip de durere, există și mecanisme neurogenice care contribuie la cronicizare 6, 7. Se însoțește frecvent de un impact negativ asupra calității vieții, dispoziției și calității somnului, acestea, la rândul lor, putând să întrețină percepția dureroasă 6.

Acest tip de durere se întâlnește în majoritatea suferințelor musculoscheletale, atât tratamentul artritei acute a articulațiilor patologia degenerativă artrozicăcât și în cea inflamatorie spondilartritele axiale și periferice, poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau alte colagenoze.

Diagnostic

Tipul și recurența durerii Observarea cu atenție a descrierii suferinței osteoarticulare, împreună cu un examen clinic complet permit stabilirea unui diagnostic de etapă corect, limitând pierderea ulterioară de timp și de resurse medicale. Se pot identifica anumite patternuri de evoluție sugestive pentru anumite patologii. Dacă ne raportăm la numărul articulațiilor afectate, vorbim despre afectare monoarticulară o singură articulație implicatăoligoarticulară între două și patru articulații sau poliarticulară peste cinci articulații.

Când ne referim la monoartrita acută, cauzele principale sunt, în ordinea frecvenței: artrita cu microcristale în special gutaartrita septică bacteriană gonococică sau non-gonococică și afectarea articulară de cauză posttraumatică. Monoartrita cronică este determinată, în general, de infecții, însă cu evoluție lentă — micobacterii bacilul Kochvirusuri, fungi — sau de microcristale în special condrocalcinozadar poate reprezenta și debutul monoarticular al unei suferințe oligo- sau poliarticulare spondilartrite, mai rar poliartrită reumatoidă.

Nu trebuie ignorat nici faptul că, nu de puține ori, poate să fie determinată de tumori sinovită pigmentară vilonodulară sau alte tipuri de tumori articulare, dar și tumori ale extremităților osoase. Oligoartrita acută are în principal cauze septice gonococice sau non-gonococicedar apare și în spondilartrite în special artrita reactivă sau în alte suferințe de tip inflamator. Oligoartrita cronică poate să reprezinte forma de prezentare a oricărei patologii reumatologice, precum spondilartritele periferice, poliartrita reumatoidă mai rar sau guta.

Poliartrita acută are ca principale etiologii infecțiile virale cu virusuri hepatitice B sau C, parvovirusul B19, rubeola, dar și poliartrita reumatoidă rar însă caracterizată de debutul acutlupusul eritematos sistemic, și mai rar sindroamele paraneoplazice. Observarea corectă a patternului articular vizavi de caracterul persistent sau autolimitant al evoluției este extrem de utilă în tratamentul artritei acute a articulațiilor adecvată a diagnosticului pozitiv.

Poliartrita cronică cuprinde, practic, majoritatea patologiilor cronice reumatismale degenerative sau inflamatorii. De remarcat că în suferințele degenerative de tip artroză putem întâlni afectare monoarticulară, oligoarticulară sau poliarticulară cronică. Caracterul aditiv este cel mai frecvent întâlnit, deci cel mai puțin specific poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, spondilartriteîn vreme ce caracterul migrator este înalt sugestiv pentru reumatismul articular acut, mai rar boala Lyme, boala Still sau patologie hemato­logică, iar caracterul recurent episoade intermitente de durere cu sau fără tumefacție articulară este întâlnit cel mai frecvent în artrita indusă de microcristale.

Episoadele acute sunt dureri pelvine de perioade lipsite de simptomatologie. Ultimele decenii au adus, ca o noutate în evaluarea durerii, elaborarea unor scoruri validate care să permită cuantificarea și urmărirea în dinamică a evoluției durerii, utile pentru aprecierea eficacității tratamentelor efectuate.

Cea mai facilă, având totodată utilizarea cea mai largă, este Scala vizuală analogă VAS. Aceasta reprezintă o măsurătoare unidimensională a durerii prin utilizarea unei linii orizontale de 10 cm pe care pacientul își marchează intensitatea durerii resimțită la momentul evaluării 0 înseamnă absența durerii, iar 10 semnifică cea mai puternică durere resimțită vreodată în viața individului respectiv; aceste două explicații apar în mod normal marcate pe scala prezentată pacientului Este un scor ușor de efectuat în orice tip de cabinet medical necesită doar o hârtie și un pix; atenție însă, nu se poate face verbal sau la telefonnu este consumator de timp în general durează sub un minut și ține cont în totalitate de percepția pacientului.

Interpretarea este recomandat a se face astfel: fără durere 0—4 mmdurere ușoară 5—44 mmdurere moderată 45—74 mm și durere severă 75— mm. Nu există valori normale stabilite pentru această evaluare. Scorul înregistrează totuși percepția subiectivă a individului. Astfel, un pacient poate să cuantifice intensitatea durerii dintr-o anumită patologie la nivelul 10, în timp ce alt pacient, cu aceeași afecțiune, poate descrie intensitatea sindromului dureros doar la nivelul 5, ambii utilizând scala de la 0 la 10, rezultatul obținut fiind influențat de emoția provocată și de tipul psihologic al pacientului De aceea, extrem de utilă ar fi înregistrarea de rutină a intensității durerii în fișa medicală individuală, pentru a putea urmări evoluția pacientului cu patologie articulară cronică de la o evaluare la alta.

Aspectul subiectiv al durerii este cel mai bine ilustrat în boala artrozică. Studiile au arătat existența tratamentul artritei acute a articulațiilor discordanțe majore între autoevaluarea de către pacient a durerii și evaluarea efectuată de medicul curant referitoare tratamentul artritei acute a articulațiilor severitatea bolii Astfel, pacienți cu leziuni structurale semnificative evaluate prin metode imagistice au raportat niveluri scăzute de durere, în timp ce pacienți cu leziuni minime au descris o intensitate crescută a durerii.

De aceea, este extrem de importantă evaluarea intensității durerii la pacienții cu patologie cronică musculoscheletală chiar și în viața de zi cu zi, nu doar în studiile clinice Toate cele de mai sus artrita generala în mod clar că durerea trebuie privită ca o experiență personală.

De aceea, evaluazea seriată în dinamică a intensității durerii musculoscheletale în patologiile cronice este utilă pentru monitorizarea evoluției și evaluarea eficacității tratamentului. Însă de o mai mare importanță față de modul în care este percepută tratamentul artritei acute a articulațiilor sunt efectele pe care aceasta le produce.

Astfel, durerea care afectează apetitul și capacitatea de alimentare, somnul sau activitățile zilnice plăcute este mai îngrijorătoare decât durerea care nu influențează calitatea vieții pacientului, indiferent de intensitatea raportată Una din bolile în care a fost extrem de bine investigată relația dintre durere și calitatea tratamentul artritei acute a articulațiilor este poliartrita reumatoidă, cu referire directă la Health Assessment Questionnaire of life HAQ Acest scor funcțional, introdus încă din anii ʼ80, face parte din categoria celor care evaluează evoluția raportată de pacient.

Este evaluată dificultatea cu care pacientul poate să efectueze opt activități: îmbrăcarea și autoîngrijirea, ridicatul, alimentarea, mersul, igiena personală, atingerea și apucatul obiectelor, dar și activitățile zilnice uzuale. Fiecare întrebare are o scală de la 0 fără dificultate la 3 nu poate fi efectuată activitatea respectivă. Scorul este validat pentru evaluarea funcțională. Acesta evaluează, prin 24 de întrebări, durerea articulară, înțepeneala și funcția fizică la pacienții cu artroză de șold sau de genunchi.

Este de remarcat că, indiferent de etiologie, în timp, majoritatea pacienților învață să se adapteze durerii Date epidemiologice Statisticile au arătat o creștere constantă a prevalenței durerii reumatice în populația generală, ca urmare a procesului natural de îmbătrânire 9. De exemplu, în SUA, poliartrita reumatoidă afectează 1,3 milioane de adulți, spondilartritele afectează până la două milioane de persoane, boala artrozică este întâlnită la aproape 27 de milioane de persoane, iar cinci milioane au gută Un alt studiu, efectuat într-o populație europeană Italiaa evidențiat raportarea prezenței durerii musculoscheletale cu caracter cronic la aproximativ o treime din populație, femeile fiind cel mai frecvent afectate, iar prevalența crescând odată cu vârsta Impactul durerii în reumatologie Având o prevalență atât de ridicată, și impactul durerii reumatice este unul pe măsură, atât din perspectiva pacientului, cât și din perspectiva societății.

Bolile reumatologice sunt o cauză importantă de pierdere a capacității funcționale, cu impact psihosocial asupra pacienților, dar și asupra familiilor acestora Un alt element important este reprezentat de variabilitatea intensității pentru același individ, nu doar percepția diferită a intensității durerii pentru pacienți diferiți. Această variație a intensității durerii are, mai departe, impact asupra calității vieții, asupra calității somnului sau a dispoziției.

De aceea, pentru reumatolog este importantă și evaluarea impactului pe care durerea îl are asupra acestor simptome asociate, precum fatigabilitatea, depresia și anxietatea, tulburările somnului sau ale dispoziției.

Acesta este și motivul pentru care viziunea actuală despre evaluarea și tratarea durerii din perspectiva reumatologului presupune, pe lângă focalizarea asupra acesteia, și înregistrarea și eventual tratarea simptomelor complementare descrise mai sus 6cu atenție deosebită pentru alterarea calității somnului, modificarea dispoziției și apariția fatigabilității.

Scăderea calității somnului a fost asociată cu durerea cronică, contribuind totodată la alterarea capacității de desfășurare a activităților zilnice 6, Ea poate să fie întâlnită într-o varietate de forme, precum dificultatea de a adormi, somn întrerupt sau somn ineficient urmat de oboseală la trezire. Poate să nu fie necesară administrarea de medicație specifică, urmând ca prin tratarea durerii să se obțină și îmbunătățirea calității somnului 6.

Modificările dispoziției pot fi apariția depresiei și anxietății. Durerea cronică este cel mai adesea urmată de instalarea depresiei, fiind vorba fie de exacerbarea unei condiții preexistente, fie de declanșarea unei situații noi. În aceeași măsură, anxietatea poate să-și facă loc în viața pacientului, menționând însă că personalitatea fiecărui individ în parte are un tratamentul artritei acute a articulațiilor covârșitor în apariția acestui tip de reacție la durere 6, Un simptom extrem de dezbătut în ultimul timp este reprezentat de fatigabilitate.

El este întâlnit practic la toți pacienții cu patologie dureroasă cronică, în strânsă legătură cu manifestările menționate anterior.

Reumatismul articular acut (febra reumatică) | Arcadia Spitale si Centre Medicale

Originea sa este intens dezbătută în ultimul timp. Astfel, poate să aibă cauză centrală, și atunci se asociază cu deficite cognitive și tulburări de memorie, sau cauză periferică, fiind de fapt legată de tulburarea somnului 6. Este o manifestare subiectivă, poate una dintre cele mai dificil de evaluat și tratat la pacienții cu durere cronică.

Un lucru extrem de important este faptul că fatigabilitatea poate să fie și secundară terapiilor utilizate, precum medicația analgezică sau antidepresivă Impactul social al durerii din patologia musculo-scheletală Se poate spune ca patologia musculoscheletală asociată durerii articulare are impact asupra statusului psihosocial și profesional al pacientului, dar nu numai: durerea va avea consecințe și asupra familiei.

" + window.bisAppData.modal_header_text + "

În țările dezvoltate, patologia musculo­scheletală reprezintă o cauză importantă de absenteism de la serviciu. Atunci când ne referim la cauze de absență pe termen scurt sub două săptămânieste situată imediat după patologia respiratorie În Norvegia, de exemplu, patologia musculoscheletală contribuie la peste jumătate din concediile medicale prelungite peste două săptămâni.

Aceste tipuri de suferințe sunt totodată cauze frecvente de solicitare a ajutoarelor de dizabilitate sau de pensionare înainte de termen. În majoritatea țărilor, acest tip de patologie reprezintă a doua cauză ca frecvență pentru solicitările de consult medical Un studiu efectuat în Suedia, privind costurile diverselor boli, a evidențiat că patologia musculoscheletală este cea mai costisitoare, la ea contribuind costurile indirecte legate de dizabilitate și morbiditate conexă.

Care sunt factorii de risc ai artrozei?

Totodată, scăderea productivității pacienților tineri s-a dovedit ca amprentează sistemul economic chiar mai mult decât boala în sine Dacă luăm în considerare fenomenul global de îmbătrânire a populației, dar și accentuarea unor factori de prognostic prost pentru acest tip de patologii precum sedentarismul sau obezitatea, cu impact major asupra articulațiilor nu doar în cazul bolii artroziceputem să concluzionăm că povara acestor boli va crește în viitor.

Principii generale în tratamentul durerii Complexitatea tabloului clinic pe care durerea din reumatologie îl antrenează face ca tratamentul acesteia să nu se refere doar la administrarea unor analgezice.

El trebuie adaptat mecanismelor patogenice implicate, încercând totodată și ameliorarea sau controlul simptomelor asociate. Scopul tratamentului administrat nu trebuie să se adreseze doar ameliorării sau dispariției tratamentul artritei acute a articulațiilor articulare, ci și îmbunătățirii funcției locale și creșterii calității vieții.

De aceea, terapia nu vizează doar efectul antialgic, ci și mecanismul patogenic sau controlul simptomelor asociate. Totodată, o practică de bun-simț este reprezentată de utilizarea celor mai mici doze eficiente, scopul fiind acela de a atinge ținta propusă cu cele mai mici sau fără efecte secundare. În prezent, nu mai vorbim despre pacient ca participant pasiv la decizia investigațională sau terapeutică, ci, din contră, rolul său este activ, implicat permanent în procesul medical.

Atunci când ne referim la tratamentul durerii cronice sau al durerii acute recurente, complianța la tratamentul recomandat este, de asemenea, importantă.

Spitalul Militar Galati - Stiri medicale

Harrold și Andrade au arătat că aderența pacienților cu patologie cronică de tipul poliartritei reumatoide sau al spondilitei anchilozante la tratament este redusă De aceea, este extrem de important ca pacientul să înțeleagă fiecare prescripție sau indicație medicală și să fie motivat, prin implicarea activă în evaluarea eficienței tratamentului, să contribuie la deciziile terapeutice luate.

El trebuie sa înțeleagă că împarte cu medicul curant responsabilitatea alegerii și monitorizării terapiei.

• Artrita septica: simptome, cauze si tratament
• Guta - Cauze, Simtome, Tratament - Medicentrum
• Artrita bacteriana
• Durere sub partea dreaptă și spate
• Contact Guta este o forma de artrita inflamatia articulatiilorcaracterizata prin episoade dureroase secundare inflamatiei articulatiilor.
• Cum se pune diagnosticul în caz de dureri articulare?
• Tratamentul articulațiilor mâinii

Deși sunt numeroase date care arată în prezent aderența scăzută la tratament a multor pacienți, sunt foarte puține date care să explice clar ce trebuie făcut pentru a schimba proporția în favoarea pacienților complianți 6. Un alt element de care depinde succesul tratamentului este stabilirea unor ținte clare încă de la început. Pacientul trebuie să știe că tratamentul nu se adresează exclusiv tratamentul artritei acute a articulațiilor, ci și îmbunătățirii funcției și creșterii calității vieții 3.

Artrita de la diagnostic la tratament

Guta și tratamentul durerii în atacul acut de gută Patologie inflamatorie, guta este asociată cu un impact major asupra calității vieții, atât din cauza intensității durerii, cât și a consecințelor funcționale pe care le antrenează. Hiperuricemia, caracteristică suferinței, are drept urmare depunerea de cristale de urat monosodic la nivel tisular.

Consecința o reprezintă apariția atacului acut de gută, formarea de tofi, alcătuiți din agregate de cristale de acid uric depuse articular, periarticular, pe părți moi cartilaginoase și, în cazurile cele mai nefericite, apariția nefropatiei sau a nefrolitiazei cu acid uric Nivelul seric de acid uric este reprezentat de echilibrul dintre aportul prin dietă, biosinteză și excreție.

• Ce este Artrita : Cauze, simptome si tratament | Bioclinica
• Durerea în patologia reumatică (1) - Viața Medicală
• Gută - Wikipedia
• Unguent eficient pentru ameliorarea durerii pentru articulații
• Sănătate by Andrei.
• Tratamentul durerii provocate de boala artrozică Tratamentul durerii provocate de boala artrozică Artroza osteoartrita este cel mai întâlnit tip de artrită.
• Dureri severe de spate și genunchi

Indicele crescut de masă corporală și consumul exagerat de alcool sunt factorii predictivi cei mai importanți pentru hiperuricemie și pentru apariția gutei la majoritatea pacienților 19, Epidemiologie În SUA, se estimează că aproximativ 5—6 milioane de locuitori suferă de gută 17, Guta reprezintă cea mai frecventă patologie articulară inflamatorie la bărbatul trecut de 40 de ani Din cauza aspectelor demografice, pacienții cu gută asociază multiple comorbidități, ce își vor pune amprenta asupra modalităților de tratament și monitorizare a acestora.

Totodată, date recente au arătat că prevalența gutei a crescut în ultimele două decenii, odată cu mărirea speranței de viață, cu apariția modificărilor din dietă, cu utilizarea frecventă și prelungită a anumitor terapii diuretice tiazidice, aspirina în doză mică sau ca urmare a creșterii frecvenței de apariție a sindroamelor metabolice și a obezității Patofiziologia atacului acut de gută Atacul acut de gută este consecința directă a reacției inflamatorii importante determinate de depunerea intraarticulară a cristalelor monosodice de acid uric.

Într-o primă etapă, răspunsul inflamator este dat de implicarea macrofagelor, ce vor fagocita cristalele. Au loc activarea răspunsului imun înnăscut și formarea la nivelul citosolului macrofagelor a unei proteine numite inflamazom.